Psih. Ileana Zărnescu

Psihoterapie cognitiv – comportamentală

„Omul este un om întreg, numai atunci când se joacă” – Fr. Schiller

„Jocul este întotdeauna o speranță de plăcere” – Francoise Dolto

              Când spunem Joc – spunem Copilărie! Jocul este un limbaj comun al copilăriei, este o cale de comunicare între copii, este un mod natural de exprimare al copiilor, este un mod de a simți, a interacționa, a înțelege lumea lor.

              Jocul este o activitate spontană și voluntară, care-l aduce pe copil în lumea lui fabuloasă, în lumea copilăriei, în lumea imaginată de el, unde el, copilul interpretează roluri. Prin joc, copilul își construiește lumea, o analizează, o apropie, o înțelege. În lumea lui fantastică, copilul acumulează prin joc, cunoștințe și deprinderi, își antrenează mintea, capătă experiență de viață.

              Jocul este esențial în dezvoltarea armonioasă, din punct de vedere fizic, cognitiv și emoțional, pentru copil. Este investiția ce o face copilul, fără efort. Această investiție vine de la sine, vine dintr-o motivație interioară, ce îi aduce numai beneficii de-a lungul existenței lui.

              Jocul contribuie la dezvoltarea intelectuală a copilului, la formarea percepțiilor de formă, de mărime, de spațiu și de timp, la educarea spiritului de observație, a imaginației creatoare, a gândirii și nu în ultimul rând, la dezvoltarea vorbirii.

              Prin joc, copilul se confruntă cu situații reale de viață, situații în care are nevoie de concentrare, de comunicare, de cooperare. Jocul modelează nu doar gândirea, dar și personalitatea viitorului „OM”.  De ce spun asta? Pentru că jocul presupune un plan, presupune un scop, presupune stabilirea unor reguli, finalitatea fiind satisfacția și plăcerea ce i-o aduce „munca” lui.

              Este suficient să privești copiii în timpul jocului  pentru a sesiza conduita și particularitățile lor psihologice. Anumiți copii se manifestă deschis, dezinvolt, în timp ce alții sunt mai reținuți și mai puțin activi.

              În cartea sa „Puncte de cotitură. De la naștere la 3 ani. Dezvoltarea emoțională și a comportamentului copilului tău” – pediatrul american Thomas Berry Brazelton spunea că: „… jocul reprezintă modalitatea cea mai la îndemână, prin care copilul învață”. Prin intermediul jocului, copilul testează situații și acțiuni diferite, pentru a găsi ceea ce i se potrivește cel mai bine și ceea ce , în definitiv, îi place.

              Sintetizând, beneficiile pe care le aduce jocul în viața copilului sunt:

              – îl ajută să exploreze lumea sa;

              – îi dezvoltă abilitățile de învățare și socializare și totodată;

             – îl ajută să-și descopere alte abilități;

              – îl învață să rezolve conflictele/problemele ivite;

              – îi dezvoltă imaginația și creativitatea;

              – îi dezvoltă capacitatea de comunicare;

              – îi dezvoltă independența;

              – ajută la creșterea încredereii, și a stimei de sine;

              – îi  îmbunătățește starea de sănătate fizică, dar și psihică;

              – îl ajută să devină parte a unei colectivități.

              Friedrich Froebel – educator german, cel care a creat conceptul de grădiniță, considera că ”jocul este cea mai înaltă expresie a dezvoltării umane în copilărie, căci este expresia liberă a ceea ce este în sufletul unui copil”.